Cartea pierduta

Tinand un recital in fata detinutilor de la Gherla, poetul a avut brusc sentimentul ca participa „la organizarea unei mari evadari”. La organizarea unei diversiuni participa el si cu eseurile din Cartea pierduta: in loc sa-si dea pe fata principiul poetic, el propune o parada de basme filmata din unghiuri cat mai inedite. O parada vivace, agreabila, euforizata de inteligenta si melancolizata de compasiune. Caci si Ion Muresan cu un ochi rade, interpretand histrionic, si cu altul plange, compatimind o inocenta si o lume pierdute.

— Al. Cistelecan