Cartea recenta

Emil Lungeanu se exercita cu stralucire in toate genurile literare. Este un prozator ingenios, un poet mai putin asiduu, dar mult deasupra statutului de amator, un dramaturg cu portofoliu semnificativ, nedreptatit de teatre ca noi toti, si un critic prezent pretutindeni, mai ales cu cronici de intampinare, generoase dar precise si dovedind o mare eruditie, etalata in treacat, fara emfaza. Daca adaugam la acestea traducerile, inclusiv cele din Shakespeare, a carui existenta a pus-o insa la indoiala intr-o memorabila carte - Fantoma Shakespeare, cu care raman totusi in divergenta - avem portretul unui autor de tip renascentist.

La trasaturile bine marcate ale acestui portret se adauga firea deschisa si umorul ce fac din Emil Lungeanu o prezenta deosebit de agreabila. Altminteri scriitura lui este ca autorul: destinsa, lipsita de morga, insa doldora de pretioase si variate cunostinte. Fiecare volum al lui Emil Lungeanu merita sarbatorit, iar acesta parca mai presus decat altele.

— Horia Garbea

Romanul ca deja vu. Ce a mai evoluat si posta in aste cinci veacuri trecute de la Scisoarea lui Neacsu din Campulung!... Astazi, dupa precedente precum Scrisorile lui Eminescu ori Scrisorile de la Snagov ale lui Dan Cristea, ori de cate ori auzi cate un nou titlu anuntind!scrisori”, poti fi aproape sigur ca dincolo de acel gard te asteapta un leopard.