Ce a înțeles Betsy. Taina unei copilării împlinite

Copiii sunt oglinda familiei in care se nasc, cresc si invata sa traiasca. Daca vad teama, vor invata sa se teama, daca vad slabiciune, vor fi slabi, iar daca prima imagine pe care si-o formeaza despre lume este cea a unui loc plin de primejdii, vor porni la drum cu pasi nesiguri, nestiind sa se bucure niciodata pe deplin de frumusetea si minunile vietii. La varsta de noua ani, Elizabeth Ann, orfana de ambii parinti, are sansa unui nou inceput: o intamplare la prima vedere nefericita o aduce in mijlocul unei familii foarte deosebite de matusile care o crescusera pana atunci.

Fetita locuieste acum la tara, unde oamenii au alt ritm de viata, alte responsabilitati si alte principii calauzitoare decat cei de la oras. Merge la scoala din sat, unde copii de toate varstele invata laolalta si unde nu notele si formalitatile conteaza, ci cunostintele reale care iti vor folosi pe tot parcursul vietii. Betsy se deprinde, mai repede decat ar fi crezut, cu traiul in acest mediu nou si surprinzator pentru ea si afla ca, in viata, trebuie sa invatam sa avem grija nu doar de noi insine, ci si de cei de langa noi, de gospodarie, de animale si, intr-un anumit sens, de intreaga lume in mijlocul careia suntem asezati.

Desi este scrisa in 1916, in Statele Unite ale Americii, povestea lui Betsy, ca orice opera literara de calitate indisputabila, nu apartine doar cadrului spatio-temporal in care a aparut, ci are valoare universala si permanenta. La mai bine de un secol de la aparitia primei editii, romanul lui Dorothy Canfield ne prezinta imaginea vie si neschimbatoare a copilului si a familiei, dintotdeauna si pentru totdeauna aceiasi, prin esenta si firea lor, cu aceleasi manifestari, nevoi si dorinte. Pentru a creste sanatosi, fericiti si pregatiti pentru viata, copiii din toate timpurile si din toate locurile au nevoie de modele, de valori si de repere autentice precum si de un trai intemeiat pe principiile firesti ale vietuirii omului.