Ce vrăji a mai făcut pisica mea

Si, in fond, de ce-ar face-o? Omul i-a dovedit deja ca-i apreciaza la fel de mult nazbatiile. Daca un copil darama un ghiveci cu mingea si intra cu pantofii innoroiati in sufragerie, risca o scatoalca sau macar o vorba de repros. Daca pisica sfasie perdeaua, franjureaza fotoliile abia cumparate, scamoseaza covorul cozonacindu-l cu ghearele si isi face nevoile in papucii de casa, o luam in brate si-o consolam pentru pocinogul pe care ni l-a pricinuit.

Cotizantii acestui volum felinofil au profesii, varste si experiente de viata diferite. Si se bucura impreuna - daca bucurie o fi asta - de foloasele si ponoasele notorietatii. Unul e coregraf, altul agent literar. Unul e filozof, altul prozator. Unul e fata bisericeasca, altul critic literar. Unul e poet, altul director de editura. Unul e psihiatru, altul se ocupa de Securitate. Umbrela sub care incap cu totii e din blana si are coada, oricat de suprarealista ar parea imaginea. In prezenta pisicii, ei isi leapada haina profesiei si, odata cu ea, sobrietatea posturii publice. Apelativele de curtoazie se topesc, protocolul se destrama si colocatarii felinelor raman Otilia, Gigi, Gabriel, Denisa, Marius, Germina, Dan C., Catalina, Mihai, Simona, Vlad, Tania, Lidia, Alina, Radu etc.

— Radu Paraschivescu