Cei morti inainte de moarte

Nu încetăm să explorăm, și ultimul loc va fi cel din care am plecat; vom fi veșnic recunoscători.

— T.S. Eliot

Explorând spațiul comunismului românesc, cu acuitate a percepției și relatării, Traian Dobrinescu reface o întreagă epocă, în articulațiile ei intime, revelându-i fețele văzute și nevăzute, chipul monstruos și măștile aberante... Imersiunea în infrarealitatea comunismului, developarea momentelor revoluției de la 1989, postcomunismul „cu față umană“, triumful structurilor criptocomuniste, retranșările și striațiile nesigure ale unei memorii traumatizate sunt reperele care definesc arhitectura narațiunii lui Traian Dobrinescu. - Iulian Boldea (România literară, 2014, note la prima ediție) Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torționari, despre lupta cu demonii exteriori și interiori, despre rezistență și moarte, despre prietenie și onoare, despre speranță și înfrângere.

- Gabriela Gheorghișor (România literară, 2014, note la prima ediție) Un roman clasic în toată puterea cuvântului, un tablou epic pictat atât cu uneltele tradiționale ale oricărui prozator, cât și cu cele mai noi - și n-am cum să evit cuvântul -,postmoderniste. Tocmai această sinteză de mijloace românești face farmecul cărții. Una dintre probele valorii oricărui prozator ce se respectă (exceptându-i, poate, pe arhitecții noului roman de sorginte franceză) este valabilitatea personajelor.