Cenușa lumii

Calului isi afunda precaut copitele in zapada. Mergeau incet cal si calaret, atenti la poteca ce si-o alegeau spre creasta, un drum periculos caci stratul de zapada proaspat cazut si destul de gros putea ascunde pericole. Cainele ce ii urma era si mai mult pus la incercare, in unele locuri zapada fiind mai inalta decat el.

Limba rosie atarnata printre colti intr-o parte si respiratia aburinda erau semne ca mergeau de ceva vreme, iar urcusul nu fusese deloc usor printre cioturile innegrite si tufisurile scheletice si troienite. Dar nu mai aveau mult si urmau sa ajunga sus, sa-si gaseasca un adapost de viscolul care se intetea tot mai tare.