Chira Chiralina

Dupa ce i-a trimis lui Romain Rolland primul sau manuscris, de 406 pagini, cuprinzand povestirile Oncle Anghel, Sotir si Kir Nicolas, Panait Istrati a avut marea satisfactie de a-l cunoaste personal pe scriitorul francez, la vila sa „Olga“ din Villeneuve, la 25 octombrie 1922. Din indemnul lui Romain Rolland, Panait Istrati scrie cu infrigurare primele doua parti, Chira Chiralina si Stavru, pe care le trimite la Villeneuve, in Elvetia, la 11 si 22 decembrie 1922, cea de-a treia parte, Dragomir, fiind scrisa in primavara anului 1932. In aceasta perioada si pana la reintoarcerea sa in tara, Panait Istrati a locuit in subsolul magazinului de incaltaminte al lui Gheorghe Ionescu, din Paris, rue du Colisee nr. 24, unde si-a scris cea mai mare parte a operei sale.

Citind imediat Chira Chiralina, Romain Rolland ii scria entuziasmat, la 23 decembrie 1922: „Nu mai astept sa-mi gasesc timpul necesar ca sa-ti raspund. nu mai pot astepta, dupa ce-am devorat Chira Chiralina in toiul noptii... Trebuie sa-ti spun numaidecat: e formidabila! Nu exista nimic in literatura de azi care sa aiba taria aceasta. Nu exista nici un scriitor de astazi – nici eu, nici oricare altul – care sa fie capabil s-o scrie. Sa nu-ti pierzi capul! Cauta sa-l tii bine! Ai greseli mari, foarte mari, pe care am sa ti le semnalez fara menajamente. Dar, Doamne sfinte! Forta asta, pasiunea asta, viata asta demonica! Nu mai sunt lucruri din vremea noastra, in Occident. Ele ma fac sa ma gandesc la secolul al XVI-lea si la marii tigri ai teatrului Elisabetan (Shakespeare si teribilii lui rivali, Webster, Marlowe). Magnific.

— Teodor Vargolici