cineva strânge în pumn inima mea. cine

Deconstructivism poetic și continuum. Deconstrucția vulnerabilității/vulnerabilului care se produce în fața ochilor, în timp real, în timp ce citești poezia Lavinia Bălulescu. Piesă cu piesă, poem cu poem. Fâșie cu fâșie, mușchiul lipit de carne, până se ajunge la inima care (ți) se deschide, pentru că cineva strânge în pumn inima mea. cine - chiar titlul volumului.

Nimic nu e întâmplător în această carte-inimă. Deconstruind în chiar fața celui/celei căruia i se relevă omenescul, cu toate anxietățile lui, cu toate fricile, incertitudinile, îndoielile și toate ezitările, dar și cu toate revelațiile din miezul fierbinte al celei mai tulburătoare dintre condițiile umane - aceea de femeie care dă naștere și aduce pe lume un prunc. Un volum ca o chirurgicală tăiere pe viu, pentru că înăuntru e inima ca o floare însângerată, fragilă și puternică în același timp.

Poemul Cartea asta este despre mine e chiar esența acestui volum puternic - e inima, de o forță poetică ce tulbură. Opțiunea pentru titlul care este scris cu literă mică îmi pare a fi legătura care nu începe și nu se termină, e chiar continuum spațiu-timp-poezia, ca și cum Lavinia Bălulescu s-a conectat direct la sursă. Volumul cineva strânge în pumn inima mea. cine o poziționează pe Lavinia Bălulescu în prima linie a poeziei românești contemporane.

— Daniela Rațiu