Conacul cu ochiul oval

Ochiul oval din matricea conacului suge lumea de afara, o aspira cand senzual, cand criminal, cand criminal de senzual - precum vartejul unei tornade, o molfaie, o scuipa, o poseda, o boicoteaza, o redefineste, ii schimba sensul ca sa o puna in (dez)acord cu isteria istoriei.

Goticul post-89 al pitorescului jegos este parodiat subtil si ajunge, deloc paradoxal, aproape auroral, sa iti faca pofta. O pofta de vin acru, care potenteaza pofta de false silfide, ca intr-o carciuma de provincie, care se poate oricand substitui unei biblioteci improbabile, dar si unui conac boieresc ce se incapataneaza sa reziste timpului si timpurilor. Dar si unei gaste cu apucaturi soteriologice, de furia careia nu scapa nimeni!

Proza Liviei Dimulescu poate zgandari, revolta si enerva pe unii, deloc putini, dar merita citita. Cu o pofta nedisimulat per(-)vers(a)!

— Dan-Silviu Boerescu