Confesiuni

Iubesc poezia, precum iubesc propria viata, respir poezie, eman poezie, m-am nascut cu poezie!!! Mi-am strigat pasii pe aleile vietii si mi-am asezat secunde, minute, ore in cartea confesiunilor. Totul pare atat de frumos cand te pierzi in scris, cand te infratesti cu slovele si ceea ce faci reusesti sa faci sub imboldul pur al placerii.

E senzational cand astepti momentul inspiratiei si aluneci in lumea poeziei si prozei la ore tarzii in noapte, valsand in scris in fata calculatorului. E o lume mirifica, in care totul e doar poezie adusa pe aripi albe ca dintr-un vis atat de frumos. O adevarata placere sa respiri poezie, sa traiesti poezie, sa cresti cu poezie in adancul sufletului pana la ultima suflare.

Poezia Ceciliei Simionescu ofera un spectacol de lumini, de raze de soare, intr-o arena in care se aduna toate florile campului, ale padurii, ale codrului, precum si izvoare reci purtatoare de vise, dar si pasari in zborul lor spre inalt. Acest spectacol il converteste poeta in poezie, asteptandu-si cititorii cu atata nevoie de confesiune si de poveste.

— Elena Netcu