Confuz

Oamenii nu te pot rani cu ceea ce esti. Sa arunci in mine cu mine n-are niciun efect. Poate doar ma voi iubi mai mult.

Cateva dintre calitatile pe care eu le apreciez cel mai mult la o carte sunt simplitatea scriiturii, lipsa de pretentii intelectuale prin intermediul carora autorul vrea sa arate cat e el de destept si naturaletea textului, adica autenticitatea acestuia. Confuz are toate aceste calitati. In plus, aceasta carte mai beneficiaza de cateva atuuri foarte importante: povestea este una universala, plina de intamplari credibile care se pot intampla oricarui om si care poate avea loc oriunde in lume, iar scriitura are o oralitate usor de identificat inca de la primele pagini.

— Adrian Telespan

Stiti melodiile acelea pe care le auzi o singura data si te trezesti fredonandu-le o ora mai tarziu? E semn ca au intrat in tine. Cam asa e si cu cartea asta. Nu e Beethoven. E un cantec care pare nascut la o chitara, pe plaja, langa un foc de tabara, sub luna plina. Il asculti zambind si iti da o stare de plin. Iti ramane pe piele ca niste fire de nisip. Gandul nu iti fuge in alta parte. Esti acolo, asculti si admiri sinceritatea omului care improvizeaza la chitara fara sa incerce sa iti demonstreze nimic. Canta liber despre ceva-ul lui, timpul trece pe nesimtite, sadind in tine o senzatie de bine. Sa mai canti, Alex! Sa mai canti!

— Natalie Ester