Continentele insomniei

Mai are voie scrisul, in lumea noastra grabita, sa fie abscons fara adancime, complicat fara sa transmita nimic, pretios si doar pentru o mana de oameni? Iar cei care au pretentia ca gandesc mai pot s-o faca fara sa aiba harul de a-i pune pe altii pe ganduri?

Am nazuit sa scriu o carte frumoasa pur si simplu. De aceea, m-am adresat literaturii. Paginile din acest volum reprezinta modul meu de a fi intalnit literatura dinauntrul filozofiei. Reprezinta ceea ce a urmat dupa «cearta mea cu filozofia» de acum cateva decenii.

Ele sunt meditatii despre nodurile vietii – despre libertate, Dumnezeu, plictis, prostie, frumusete, indragostire, neintalnire si altele asemenea –, dar impletite si stranse din «materia prima» a literaturii. Am gandit cu ajutorul Bibliei, al lui Shakespeare, al lui Flaubert, al lui Joyce, al lui Musil, al lui Caragiale sau Mircea Ivanescu si, facand-o, mi s-a parut ca aflu mai multe si intr-un mod mai prietenos decat as fi aflat daca as fi ramas singur, fata in fata cu «esentele pure».

— GABRIEL LIICEANU