Contractul digital. Transferul de continut digital

Lucrarea de față reprezintă teza de doctorat a autoarei, realizată sub coordonarea științifică a dlui prof. univ. dr. Ionuț-Florin Popa. De o actualitate incontestabilă, aceasta analizează contractul digital încheiat între consumatorul și furnizorul profesionist. Printr-un exercițiu de încadrare juridică a conținutului și a serviciilor digitale în dreptul contractelor, autoarea propune calificarea contractului de furnizare de conținut și de servicii digitale drept „contract digital” și examinează într-o manieră comparată drepturile și obligațiile pe care furnizarea le generează în raporturile business-to-consumer prin spectrul legislației europene a pieței digitale, al dreptului european al contractelor și, desigur, al dreptului național.

Examenul obligațiilor furnizorului de conținut și de servicii digitale urmărește conținutul Directivei (UE) 2019/770, transpusă în legislația națională prin O.U.G. nr. 141/2021, și al Directivei (UE) 2019/771, transpusă în plan național prin O.U.G. nr. 140/2021, acte normative inovative ce contribuie în mod substanțial la construcția dreptului privat european al contractelor. Lucrarea este împărțită în trei părți. Prima parte este o diagnoză introductivă a contractului de furnizare de conținut și de servicii digitale de consum (contractul digital).

Cea de-a doua parte cuprinde analiza formării contractului electronic (diferit de contractul digital), cu aplicație practică pentru cazul furnizării de conținut și de servicii digitale. A treia parte, numită „Efectele contractului digital”, formează esența lucrării, unde sunt analizate două obligații elementare ale furnizorului de conținut și servicii digitale de consum: obligația de furnizare și obligația de conformitate. Proiectarea părții a treia are la bază o mai veche abordare a problematicii executării conforme a obligației: obligația de predare și obligația de conformitate a bunului vândut.