Copilaria la romani (1850-2050). Istorie si prognoza

Adrian Majuru, cunoscut istoric specializat in istoria Bucurestiului, dar si antropograf si publicist, sondeaza in acest volum tema copilariei, putin studiata in spatiul romanesc. Cu ajutorul unei varietati uimitoare de surse - documente de arhiva, manuscrise inedite, articole de presa, lucrari de specialitate, interviuri etc. -, autorul reuseste sa descrie universul copiilor din tara noastra incepand de la 1850 pana in prezent si chiar sa propuna o prognoza pentru urmatoarele trei decenii. Sunt analizate principalele probleme legate de educatie, scolarizare, legislatie privitoare la copii, jocuri si jucarii, igiena scolara, mobilier in scoli, varsta ideala a scolarizarii, manuale si materii, pedepse aplicate elevilor.

Alte capitole sunt dedicate situatiei gradinitelor de copii, a scolilor gimnaziale, a colegiilor si liceelor, a scolilor particulare. Teme importante abordate sunt, de asemenea, paternitatea si legitimitatea, dreptul la familie, emanciparea, protectia mamei si a copilului, dreptul la educatie, logodna si casatoria, delincventa juvenila, violenta impotriva copiilor si a tinerilor, familia si societatea, optiunile de cariera ale tinerilor sub presiunea societatii.

Cu ajutorul a doua studii de caz, autorul prezinta problemele caracteristice varstei copilariei in medii precum familia domnitoare (educatia si formarea intelectuala a tanarului principe Carol, viitorul rege Carol al II-lea) si intr-o familie din clasa de mijloc (relatia dintre profesorul Francisc Iosif Rainer si fiica lui, Sofia, o tanara plecata la studii in Anglia si ruptura dintre aceasta si parinti in momentul casatoriei fara acordul lor, impotriva traditiei acelei epoci).