Copilul care auzea muzica stelelor - Elodie Fondacci, Baptistine Mesange

Astfel debuteaza calatoria lor astronomica, astrala, muzicala si spectrala, al carei tel ar fi imortalizarea portabila, prin intermediul portativelor, a hartii cerului. Existand 88 de constelatii, efortul se arata herculean, insa, treptat, cei doi ajung in postura de dirijori, de indrumatori, avand in al lor mic cor (cer) celest atat copii, cat si parinti. Senin si sublim, reusesc sa incante stelele intr-o asa masura incat chiar si ele au reinceput sa cante - ori sa fie auzite.

Dincolo de simplitatea si frumusetea constructiei textului, de atentia acordata numelor personajelor (domnul Octav intruchipand octava si trepetele ce trebuiesc atinse pentru aselenizarea in proximitatea fiecareia din cele 88 de constelatii; Celeste, care este, pentru erou, celesta), povestea nu doar ca invita la o reconsiderare a notatiilor folosite pentru a ilustra, arata ori plasa un corp in spatiu si timp, dar reuseste si sa demoleze orice fel de prejudecata, prin modul in care toti il asculta fascinati pe domnul Octav, dar si sa impace orice fiinta cu infatisarea care ii este data - pistruii nu sunt, de altfel, decat stele pe pielea noastra. Cu totii suntem corpuri celeste.