Critici si eseisti romani despre Calea, adevarul si viata cartilor

Implicarea totala a bibliografiei autorului are rezonanta unui bilant-marturie despre fragilitatea vinovata a propriilor iluzii si a propriilor certitudini fisurate. Tiranizat, dar si indragostit de propria subiectivitate, Octavian Paler aduce in scena procesul lasitatii noastre de toate zilele, acuzandu-se ca protagonist si victima totodata. Intelectualul care a ramas in totalitara sala de asteptare a Romaniei ultimilor patruzeci si cinci de ani nu se fereste sa-si recunoasca optiunea de acrobat pe sarma in numele vietii.

De altfel, indiferent de alegere, in conditiile masinii de tocat destine, individul era sacrificat. Cu varsta si, mai ales acum, in vacarmul recentulul razboi romano-roman, in chip iscusit starnit si alimentat de unii lideri post-decembristi de partid si de stat, atractia pe care Octavian Paler o avea pentru mitul lui Don Quijote devine un fel de varianta a singuratatii solidare, chiar daca o frumoasa impostura. Caci numai el, cavalerul absolut al iluziilor, ne-ar putea salva de cosmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat.

— Geo Vasile