Curcubeul gravitatiei

Ca intotdeauna in cartile lui Pynchon, nu exista un singur fir narativ, o singura poveste, ci o proliferare de personaje si evenimente care tortureaza si fascineaza cititorul cu sugestii, referinte, calambururi si bancuri, punandu-i la incercare puterea de intelegere.

"Sentimentul pe care se intemeiaza literatura lui Pynchon nu este nostalgia nabokoviana, ci teama de vid, care transpare in redarea megalomaniei paranoide, in constructia adevaratelor si falselor intrigi, in inventarele epice, in simbolurile si metaforele unificatoare, debordanta energie verbala, descrierile detaliate ale unor decoruri naturale sau artificiale si subculturi de diverse tipuri, in umorul adolescentin si duritatea care duce la orgii agrementate cu alcool si droguri, perversiuni sexuale si inversiuni de roluri si, in sfarsit, in preocuparea obsesiva pentru convertirea sadomasochista a carnii in materie moarta. Pynchon nu creeaza personaje in sensul obisnuit al termenului, ci niste fapturi mecanice puse in miscare de o comica frenezie sau o angoasa nelamurita. " (The New York Times)

"Un roman uluitor, comparabil ca valoare cu Moby Dick si Ulise, care-si poarta protagonistii intr-o cursa frenetica, presarata cu false indicii, deghizari, scenarii inspaimantatoare si contrascenarii comice, pentru aflarea codului de lansare a fatalei Rachete. " (Vogue)

"Pynchon a creat o vasta urzeala de eruditie si comic bulevardier, colorata cu un strop de paranoia si obsedata de entropie. " (The Guardian)