Dans in ploaie

Ana Blandiana este una dintre reprezentantele de vârf ale poeziei românești șaizeciste, dar și a literaturii române din toate timpurile. Debutul său poetic aducea „o notă de prospețime senzorială”, precum și „teme ale meditației exigent-etice care vor domina scrisul său”.

— Ion Pop

Într-o permanentă opoziție cu lumea oscilantă a compomisurilor oportuniste, poeta afișa o ținută intelectuală și morală, fiind o instanță etică, nu doar estetică, în vremurile de restriște. Cititorii atenți au remarcat în poezia sa un elogiu al conștiinței și al purității, dar și un curaj al confruntării cu lumea, fără însă a pierde fiorul delicat al feminității. Autoarea este și un poet al ideii.

Alex Ștefănescu menționa această calitate, subliniindu-i și nuanțele: „Poezia Anei Blandiana este o poezie de idei, dar în cazul ei aceasta nu înseamnă nici pe departe o poezie complicată, artificială, livrescă etc”. Într-un context al ideologizării excesive, poeta opune cursului comun al liricii o formulă reflexivă. Același Alex Ștefănescu preciza explicativ și demonstrativ: „Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă.