Dansul ninsorilor. Antologie de poezie

Cunosc poezia lui Mihai Istudor inca din 1996, cand am avut in fata primul sau volum Intalnire alba, si pot afirma in cunostinta de cauza ca poetul e tot mai stapan pe mijloacele sale de expresie. De la cultivarea sonetului pana la poeziile excelent scrise in stil clasic, Mihai Istudor isi scrie in liniste poezia sa ce vine din vorbirea tarii, a oamenilor locului, se simte in armonie cu clasicii traditiei noastre poetice, de la Alecsandri, Cosbuc, Goga, Pillat, Bacovia, Voiculescu, ca si cu acei clasici ai poeziei realului trait cu intensitate, de la Esenin si pana la un Pablo Neruda, de exemplu.

— Vasile Bardan

Farmecul poeziei sale vine dintr-o consecventa incredere in canonul curatei rostiri romanesti care, surprinzator, nu-l incorseteaza, ci ii adanceste pana la sublim trairea poetica. Spatiul poetic din imaginarul sau este rural, iar optiunea aceasta are, desigur, o functie protectoare in fata unei evidente dezradacinari. […] Intoarcerea la simplitatea pastorala devine un termen de comparatie antitetic pentru degradarea lumii, o nostalgie paradisiaca dupa simplitatea originara. Venit din tinuturi incarcate de istorie, nu departe de locul in care a fost descoperit coiful de aur geto-dac de la Cotofenesti, in Valenii lui Nicolae Iorga, Mihai Istudor este el insusi o constiinta in care vibreaza sentimentul romanesc al fiintei.

Lirica sa patriotica se manifesta cu putere, in acorduri elegiace sau in tonuri solemne de oda, pentru a reafirma adevaruri sedimentate in memoria colectiva.- Valentin Emil Musat, 12 iunie 2018, Valenii de Munte Dincolo de melancolia care invaluie discursul liric, tulburatoare sunt poeziile de dragoste risipind culorile si sugestiile sumbre, dramatice. Bucuria iubirii infloreste in sufletele indragostitilor intr-un decor natural respirand prospetime si armonie. Versurile inchinate iubitei impletesc, intr-un ritual ludic, descantec, elan si incantare.

— Carmen Iordachescu