Demisolul harului

Dumnezeu are randuiala. Toate trebuie facute cu randuiala si in viata noastra, si in Biserica. Trebuie sa credem in Dumnezeu si sa ne rugam pentru mantuirea intregii lumi. E nevoie insa de credinta adanc inradacinata. Si mereu sa spunem daca e voia lui Dumnezeu. Trebuie sa deschidem ferestrele sufletului pentru ca Hristos sa intre in noi.

Dumnezeu putea si in alt fel sa ne mantuiasca si sa-Si arate iubirea pentru noi. Dar Hristos a primit Intruparea si a suferit pentru noi si a stat de-a dreapta Tatalui si a patimit si ne-a iubit. In chip nevazut este impreuna cu noi. Sa rupem legaturile diavolului pentru a patrunde in noi razele negraite ale lui Hristos celui inviat, Care in chip nevazut a fost si este impreuna cu noi.

Lumea este vrajmasul omului, fiindca ascunde adevarul si nu poti vedea limpede sinele tau. Trebuie ca prin multa credinta, mustrare de sine, autocunoastere si cercetarea faptelor noastre sa ne curatim sufletul, pe cat este cu putinta. E nevoie de multa lupta. Trebuie sa existe frica si rusine, ca nu cumva sa cadem in pacat.

Cu cat ne smerim, cu atat atragem harul. Dupa har sa ne impartasim cu energia nezidita a lui Dumnezeu. Inceputul noii vieti. Dumnezeu este prezent, fie ca stim asta, fie ca nu. Prin tacere e mai bine. Abis este lumea duhovniceasca.