Despre furie si despre vant

Si acum da coltul strazii Inganni pentru a ajunge la trecerea de pietoni, iar acolo nu e aproape nimic altceva decat o adevarata catedrala luxoasa si stralucitoare, cu masini de vis in interior. Stie pentru ca de zece zile traieste calvarul picioarelor reci si pentru ca tot ii mai plac luminile acelea de jos spre in sus, ca mici lame calde care imbratiseaza masinile. In plus, de ieri se afla in vitrina, la loc de onoare, acel monstru alb decapotabil care pare un trofeu. Nu ca i-ar placea luxul sau masinile unicat, evident, dar chiar si un calugar stie sa recunoasca frumusetea cand o vede. In special un calugar, poate, si chiar mai mult unul cu picioarele care sunt doua sloiuri greoaie de gheata.

— Alessandro Robecchi

• Traducere din limba italiana de Gabriela Dima