Despre originea timpului. Teoria finala a lui Stephen Hawking

„Cu aceasta linie de gandire, Hawking a ajuns la o problema fundamentala, aflata la intersectia celor doua teorii majore din fizica, inca neunificate: teoria relativitatii generale si mecanica cuantica. Propunerea lui Hawking aduce cu ea un paradox dat de caracterul inca contradictoriu al celor doua teorii. Astfel, teoria clasica a relativitatii generale ne spune ca tot ceea ce cade in gaura neagra se pierde.

Informatia din cartile care ajung acolo este pierduta definitiv. Pe de alta parte, mecanica cuantica ne spune ca evolutia undelor de probabilitate, cele care descriu evolutia cuantica, este continua. Din cauza aceasta, informatia din cartile care ard se va regasi in cenusa focului si a radiatiei emise.

Paradoxul acesta i-a dat bataie de cap lui Stephen Hawking, care chiar a pus un pariu public cu fizicianul John Preskill (impreuna cu fizicianul Kip Thorne), ca informatia se pierde definitiv in gaura neagra si deci ca, la un anumit nivel, legile cuantice, asa cum sunt cunoscute, trebuie modificate. In principiu, unificarea teoriei relativitatii generale si a mecanicii cuantice ar rezolva paradoxul de mai sus si altele asemanatoare. Nimeni insa, pana astazi, nu a gasit solutia acestei unificari, desi propuneri au existat, precum si directii de cercetare ce pareau sa sugereze ca aceasta unificare este posibila.” (Cristian Presura, autorul cartii Fizica povestita)