Despre pasiune in vremuri de libertate

Adevarul este ca m-am nascut de doua ori, o data in 1946, a doua oara in decembrie 1989. Iar memoriile mele din aceste pagini incep cu ziua cea mai scurta dintre acestea doua. 21 decembrie: e una dintre zilele in care, imi amintesc foarte bine, incetasem sa fiu doar al meu si totusi ma luam in stapanire mai mult ca niciodata. (…) Desigur, povestirea vorbeste despre mine. Ce am facut sau n-am facut si de ce. (…)

Scopul nu este sa aduc opiniei publice o versiune a mea, un fel de autojustificare. O asemenea incercare, chiar bine scrisa, nu m-a interesat si prin urmare nu putea sa ma motiveze. Interesant mi s-a parut sa fiu nepartinitor si, desi pasionat, sa povestesc veridic. Recunosc, o grea misiune, autoasumata. Neadevaruri spuse cu intentie va asigur ca nu veti gasi. Interpretari din perspectiva timpului, fireste ca da. in fond, doresc ca oamenii sa afle ce a fost si sa inteleaga mai bine. Sa ma judece, dar mai aproape de realitate, de fapte si de idei reale. Vor fi totusi cititori care sa conteste povestea mea (lucru de care n-am cum sa ma indoiesc). imi ramane raspunderea pentru ce am scris si deschiderea pentru un dialog nealterat ab initio de prejudecati. Scrierea mea adevereste ca e un timp pentru orice lucru si pentru orice lucrare.

— Petre Roman