Despre psihanaliză

Prezentul volum este dedicat unei expuneri sintetice și accesibile a psihanalizei, care înglobează și depășește primele și seria nouă a acelorași prelegeri din 1933. Cronologic, ea acoperă aproape treizeci de ani, din 1909, anul celor cinci conferințe ținute în Statele Unite, care au marcat intrarea triumfală a psihanalizei în Lumea Nouă, și 1938, ultimul an de viață al lui Freud, când începe această scriere, rămasă neterminată. Adresându-se, datorită conținutului său, în primul rând celor care doresc să se inițieze în psihanaliză —studenți ai facultăților de psihologie, medicină, pedagogie, sociologie, filosofie, litere și teologie —, volumul de față poate reține și atenția specialiștilor prin faptul că reprezintă o sinteză a întregii opere a lui Freud, la care se adaugă idei noi.

Nu, conștiența nu poate fi esența elementului psihic, ea este numai o calitate a acestuia, și anume o calitate inconstantă care mai des este absentă, decât prezentă. Factorul psihic în sine, oricare i-ar fi natura, este inconștient, și probabil de un tip asemănător cu toate celelalte procese din natură despre care avem cunoștință. Pentru argumentarea acestei aserțiuni, psihanaliza se raportează la un număr de fapte.

Visul este o psihoză, cu toate inepțiile, formațiunile delirante, iluziile senzoriale ale unei psihoze. E adevărat, este o psihoză de scurtă durată, inofensivă, înzestrată chiar cu o funcție folositoare, inițiată prin acordul persoanei, încheiată printr-un act de voință de către ea. Cu toate acestea, este o psihoză și învățăm pe baza ei că până și o modificare atât de profundă a vieții psihice poate fi anulată, poate lăsa spațiu funcției normale.