Dialoguri esențiale din exil

Cartea de fata a Doamnei Anca Stangaciu cuprinde intre paginile sale o lume romaneasca dezradacinata din porunca unui regim nefast, venit odata cu aerul inghetat al Rasaritului stalinist. Autoarea dezvaluie, prin vocea protagonistilor alungati in Franta, Statele Unite, Germania, Italia si prin alte multe locuri, un univers de munca, de indarjire, de speranta, dar si de melancolie si de dor, de lupta - mai ales de lupta - pentru binele romanilor.

Ceea ce demonstreaza cartea, prin amintirile personajelor sale si prin maiestria autoarei, este tulburator: romanii acestia luptatori, exilati si autoexilati, au urat regimul totalitar comunist, au urat oameni, institutii, partide, imprejurari nefaste din Romania de dupa 1944, au urat lumea tancurilor de la Rasarit, dar nu au urat niciodata tara, pentru binele careia au luptat si mai lupta inca - unii dintre ei -, ca si cum ar avea de indeplinit o misiune istorica.

Ei ne transmit un sens al libertatii de care foarte multi contemporani au uitat si pe care unii nu l-au inteles niciodata. Este o libertate individuala, corelata cu una colectiva, a natiunii si a natiunilor, in concertul european, simbolizat asa de frumos de Oda bucuriei.

— Ioan-Aurel Pop