Diamantul negru

Si astazi ma-ntreb de ce am facut-o. Pentru copilul pierdut, pentru prietena mea disperata, pentru razbunare? Pentru memoria Laviniei si viitorul tau, Sebastian?... Oare as fi putut refuza sa-mi ajut prietenii fara de care n-as fi supravietuit? Clar nu. As alege altfel, dac-ar fi s-o iau de la capat?

Din nou, probabil ca nu. Ororile de care era capabil barbatul pe care-l iubisem erau de neiertat. Tatal tau era le mal absolu... Un debut neasteptat de matur, o poveste exotica din Delta Dunarii, un grup de prieteni din tinerete si iubirile lor violente; nici nu stiu daca acest melanj de roman politist cu drame de familie, care ne arunca in trecut, ca sa ne loveasca in prezent, ar trebui sa intre neaparat intr-o categorie de marketing, pentru ca, la urma-urmei, e un roman care se citeste cu pofta, pe-repede-inainte.

Si daca va speriati ca are la inceput... capitolul 2, ei bine, asteptati pana la final si veti citi capitolul 1, cand cercul se inchide. Iar despre epilog, numai de bine!

— Bogdan Hrib