Dictionarul etimologic al limbii romane

Dicționarul etimologic al limbii române, redactat de Alexandru Ciorănescu (profesor la Universitatea „La Laguna” - Tenerife) și tipărit în spaniolă în anii ’50, umple o lacună a lexicografiei noastre, care posedă asemenea lucrări mai vechi, dar incomplete (Densusianu, Pușcariu, Candrea, Buescu); cercetările de specialitate din ultimele decenii fiind, de asemenea, nefinalizate. Dicționarul răspunde, documentat, științific, instructiv, la întrebările despre originea și devenirea cuvintelor românești de-a lungul secolelor. El se remarcă prin erudiția, temeinicia și vastitatea informației asupra istoriei cuvintelor luate în discuție.

Componenta latino-romanică, dovezile substratului și influențele altor limbi (vecine ori mai îndepărtate), apoi procesul de reromanizare din ultimele două secole, prin asimilarea neologismelor de sursă latino-franco-italiană, se pot vedea în paginile acestei lucrări. Fiecare cuvânt este, de fapt, o micromonografie lingvistică, o oglindă a punctului de pornire și a relațiilor cuvântului cu dinamica civilizației și cu formele de evoluție modernă a vieții culturale și sociale. Fidelitatea latină și „caracterul ospitalier” al românei – cum preciza Alf Lombard – în sensul că latina noastră orientală s-a dovedit a fi mai conservatoare decât alte limbi romanice și mai deschisă influențelor lexicale diverse, repede asimilate, care i-au îmbogățit mijloacele de comunicare și de expresivitate, țin de substanța însăși a acestui dicționar.

— Gh. Bulgar