Din carbunele vietii

Draga cititorule, Aceste randuri au ajuns la tine fiindca Ia indemnul unor persoane dragi si apropiate mie, am hotarat sa le pun in lumina tiparului. Pentru mine scrisul a fost un refugiu, o terapie, pot spune fara a exagera ca a fost, uneori, sansa mea de-a supravietui in incercarile care, de-a lungul anilor, n-au fost nici putine, nici usoare. Multumesc, in primul rand, Bunului Dumnezeu si Maicutei Sale Sfinte pentru ajutor, pentru tot si toate!

Apoi multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi si m-au ajutat fiecare in felul sau! Deci, supravietuind, astazi spun ca: indiferent cat de multe sau de grele ar fi incercarile noastre consider ca ar trebui sa ne concentram mai mult pe rugaciune, straduindu-ne sa intelegem valoarea si puterea ei. Constientizand sa cerem si in Sfanta Liturghie si dincolo de Sfana Liturghie: sfarsit crestinesc vietii noastre... pentru ca, stim cu totii, sfarsit are oricum, indiferent de cati ani strange fiecare in ea. Iti multumesc pentru timpul acordat, atentie, critica sau admiratie!

Slava Domnului pentru toate!