Din mers. 12 ani de intalniri tacute

Fără această ancoră, m-aș fi rătăcit demult în zgomotul lumii. Fiecare declanșare este dovada că sunt aici, transformând o fracțiune de secundă într-o eternitate personală.

Există oameni care apar în viața noastră ca un răspuns la o întrebare pe care încă nu am rostit-o. Întâlnirea cu Bianca Danci a purtat amprenta destinului: m-a căutat exact în clipa în care prindeam curaj să dau formă acestui proiect.

Viziunea ei de a împleti fotografia cu poezia a fost puntea care ne-a unit lumile. Am provocat-o să „citească” imaginile mele și să le îmbrace în haina caldă a versurilor sale, iar rezultatul este un dialog între lumină și cuvânt: el vede, eu rostesc dar lumea ne trece prin inimă la fel și din noi se revarsă aceeași poveste peste piele, peste oameni, peste ziduri curgând până învață să crească flori el prinde clipa în lumină eu o prind în respirație iar între ochiul lui și cuvântul meu se deschide o crăpătură din care se ridică niște lumini timide stele ce învață să fie constelații.

Te invit să răsfoiești aceste pagini cu garda jos. Îți dăruiesc o parte din mine, surprinsă #din.

Mers. În universul meu, acest „din mers nu înseamnă grabă, ci o stare de veghe continuă, o disponibilitate de a surprinde viața exact în starea ei crudă - când zâmbim, când suferim, când suntem. Și, înainte de orice, această carte este o scrisoare vizuală, din suflet, pentru fiul meu, Achim.

Alege fericirea!