Dincolo de verdictul estetic

In ochii mei, este­ticul e subaltern spiritului. Nu cartea pe care o supun comentariului are importanta, ci doar pinza ideilor pe care paginile ei mi le%u2011au sugerat. Iar semnul dupa care imi dau seama ca intr%u2011o cronica am idei este ca ele culmi­neaza intr%u2011o impresie calofila, ceea ce inseamna ca, fara un ferment de idee, un text nu are efect estetic.

Nu sunt critic literar si nici nu%u2011mi trece prin minte sa ajung. De altminteri, cronica de intimpinare nu mi se potriveste decit in masura in care impresia pe care mi%u2011o da cartea o pot converti in nuante de intelect, potrivit regulii ca o emotie fara concept e isterie, in vreme ce un concept fara emotie e sicriu. (…)Nu exista fenomen cultural care, privit fara preju­decati, sa nu arate izbitoare trasaturi cultice. Literatura nu e profana decit pentru neaveniti, aura de mister care invaluie o opera fiind hotaritoare pentru destinul ei pos­tum.

Un scriitor care nu e inzestrat cu insusiri magice e un biet scrib cazut din rangul vocatiei, talentul neputind fi definit in chip rational. Cum nici prestigiului unei carti nu i se poate gasi o reteta de ordin logic. Sub acest unghi, o capodopera e o epifanie careia niciun critic nu%u2011i poate da o explicatie.