Disparitia

Disparitia inexplicabila a unor sateni din Ardeal reprezinta doar punctul de pornire pentru ceea ce se va dovedi a fi o incercare de regasire a sinelui, de reconciliere cu traumele trecutului, de (re)descoperire a ceea ce ne face in mod definitoriu umani. Intre haosul birocratiei excesive, omniprezenta sufocanta a coruptiei, imposibilitatea de a comunica in mod real cu ceilalti si singuratatea insurmontabila, inserarea fantasticului e cel mai firesc lucru cu putinta, iar personajele, prinse in tumultul adaptarii la un sistem diform dupa tranzitia anilor '90, suntem, pana la un punct, fiecare dintre noi. Disparitia continua o traditie literara evergreen, aceea a naratiunii cu miez fantastic.

Coordonatele realiste nu sunt decat perdeaua ce ascunde inexplicabilul, inexprimabilul, paranormalul. Povestea misterioasei disparitii peste noapte a unei intregi comunitati rurale poate fi citita si ca o metafora a disparitiei lumii satului in fata provocarilor globaliste. O naratiune fermecatoare despre aparenta si esenta, si mai ales despre disolutia rapida a valorilor unei lumi. Poate fi, cine stie, chiar lumea in care traim.

— Florina Pirjol

Actuala, stranie, tulburatoare si atat de neaosa - inspirata de un eveniment real, povestea lui Cosmin Perta e un microcosmos ce functioneaza ca o oglinda, in care ne descoperim ignoranti, neajutorati, macinati de ura si atat, atat de singuri.

— Codruta Simina