Dumitru Tinu si adevarul - Volumul I. Iesirea din transee 1989-1995

Sunt un privilegiat. Am avut onoarea de a-l cunoaste bine pe Dumitru Tinu. Ca ziaristi, ne-am aflat deseori in disputa. Uneori, chiar am polemizat. Dar impreuna am reusit sa facem lucruri importante pentru breasla jurnalistilor romani. [...] Ii raman recunoscator lui Andrei Tinu, fiul lui Dumitru Tinu, pentru omagiul pe care i-l aduce tatalui sau prin publicarea celor doua volume, care cuprind cele mai interesante articole si interviuri ale marelui jurnalist. Si ii raman inca o data recunoscator pentru ca mi-a oferit onoarea de a scrie cateva randuri despre un coleg de presa care, din multe puncte de vedere, mi-a fost model.

— Sorin Rosca Stanescu

De la Inceput de drum la Statia Sperantei, Dumitru Tinu a condus, cu pricepere si daruire, echipa celui mai important cotidian de dupa Revolutie, punandu-l in slujba Adevarului si a cetateanului, ghidandu-se dupa principiul constitutional ca „nimeni nu este mai presus de lege”.Un ziar traieste o zi, un om traieste o viata, o carte, pentru eternitate. Odata cu ea, si omul care a semnat-o. Cu toate ca pe timpul vietii a scris neobosit, moartea fulgeratoare i-a furat sansa lui Dumitru Tinu de a-si aduna lucrarile intr-o carte.

De aceea, in aceasta lupta a autorului cu umbra uitarii, am simtit ca imi revine misiunea de fiu de a strange cea mai insemnata opera editoriala a tatalui meu intre copertile a doua volume. Aceasta opera omnia este, de fapt, mostenirea lui Dumitru Tinu, iar interviurile si analizele care au aparut in ziarul Adevarul din 1989 pana in 2003 vad lumina tiparului inca o data, la 80 de ani de la nasterea autorului. De aceasta data nu intr-un ziar efemer, ci pe paginile unei carti, pentru a avea certitudinea ca nu vor disparea pentru totdeauna in negura timpului.