Ecouri din tenebre

Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag, iar unii au trait macar o data in viata o experienta paranormala. Mie mi s-a intamplat la moartea mamei, chiar in noaptea trecerii ei in nefiinta. A fost ceva atat de straniu incat am simtit nevoia sa scriu despre acest subiect, dupa ce mi-am dedicat aproape un deceniu studierii fenomenului.

Ecouri din tenebre este o carte ancorata in stiintele de frontiera, segment al cunoasterii uneori criticat, contestat, alteori impins in derizoriu, dar ramanand la fel de actual. La intrebarea Exista viata dupa moarte? au incercat sa raspunda, de-a lungul timpului, teologi, filosofi, istorici, oameni de stiinta. Ipotezele, cazuistica si explicatiile la care s-a ajuns umplu sute, poate mii de volume.

Am incercat sa le sintetizez intr-o prezentare cat mai completa si atractiva, in primele 50 de pagini ale cartii. Mai departe sunt doar povesti despre viata si moarte, despre iubire, ura si razbunari nestinse de trecerea timpului. Le puteti citi pe nerasuflate, sarind peste istoria fenomenului - desi ar fi pacat.

Cat adevar si cata fictiune contine aceasta carte? Adevarul este in fapte. Imaginatia autoarei, in interpretarea lor si, acolo unde a fost nevoie, in umplerea hiatusurilor narative. Intamplarile relatate sunt socante, adesea incredibile prin ele insele. Insa mai interesanta chiar decat insolitul cazurilor ramane reactia celor implicati direct.

Intamplarile din ultimul capitol, Pacate eterne, s-au petrecut, cronologic, aproape de zilele noastre, iar o mare parte dintre martori sau protagonisti sunt inca in viata. Pentru a le proteja identitatea le-am schimbat numele si, uneori, datele biografice. Stapanul muntelui, Galeria ororilor, Colectionarul de suflete, A cincea porunca, Vrajitoarea din Stonehaven si Doamna neagra sunt rezultatul unor cercetari proprii, iar in fiecare exista un procent variabil de fictiune, atat in desfasurarea actiunii, cat si in descrierea gandurilor, sentimentelor, trairilor celor care au trecut prin niste experiente dramatice, ce aveau sa le schimbe viata.

— Rodica Bretin