Elon Musk

In copilaria petrecuta in Africa de Sud, Elon Musk era chinuit deseori de batausi. Intr-o zi, cativa golani l-au impins de pe niste trepte de beton si l-au lovit pana l-au desfigurat, iar fata lui tumefiata arata ca o minge de carne vie. A stat internat o saptamana. Insa aceste rani fizice au fost nimic in comparatie cu cele sufletesti provocate de tatal sau, un inginer talentat, un visator charismatic, dar si un sarlatan cu personalitate agresiva.

Impactul pe care l-a avut tatal asupra psihicului sau avea sa persiste. Elon s-a transformat intr-un barbat infantil – dur, si totusi vulnerabil –, cu o toleranta la risc extrem de ridicata, o atractie spre drama, un simt epic al misiunii si o intensitate maniacala dura, uneori distructiva.

La inceputul lui 2022 – dupa un an marcat de reusita SpaceX de a lansa pe orbita 31 de rachete, dupa un milion de masini vandute de Tesla si dupa ce a devenit cel mai bogat om din lume – Musk a vorbit cu regret despre obsesia lui irationala de a starni drama. „Vreau sa-mi schimb mentalitatea asta, de a fi mereu in criza, pe care o am deja de 14 ani sau, daca ma gandesc mai bine, de cand ma stiu”, a spus el.

A fost mai degraba un comentariu melancolic, nu o rezolutie de Anul Nou. In timp ce spunea asta, cumpara in secret actiuni Twitter, locul de joaca suprem al lumii intregi. De-a lungul anilor, de fiecare data cand s-a simtit amenintat sau intr-un loc intunecat, mintea lui s-a intors mereu la grozavia agresiunilor din copilarie. Acum avea sansa sa devina proprietarul locului de joaca.

Doi ani la rand, Walter Isaacson a fost umbra lui Musk, participand la sedintele acestuia, mergand cu el prin fabrici si petrecand ore in sir luandu-i interviuri atat lui, cat si familiei sale, prietenilor, colegilor de birou si adversarilor. Rezultatul este o incursiune in culise revelatoare, plina de povesti despre victorii si nelinisti, care graviteaza in jurul unei intrebari esentiale: sunt oare demonii care il anima pe Musk indispensabili pentru a ajunge la inovatie si progres?