EU... JAPONEZA! Jurnal de călătorie la Tokyo

JAPONIA MEA, CA O RESPIRAȚIE GURĂ LA GURĂ… Japonia mea a fost ca o respirație gură la gură. A venit la momentul oportun, când simțeam că mă sufoc de Urâtul și Răul pe care-l descopeream în fiecare zi în jurul meu. Am întâlnit-o când simțeam că mă înec într-o mare de oameni care plutesc spre nicăieri, dând din mâini nu pentru a supraviețui, ci pentru a alunga pericolele care-i pândesc la tot pasul.

Japonia mea a funcționat ca o respirație gură la gură, salvându-mi disperarea că trăim vremuri letale, că omenirea nu mai are nicio șansă, că va pieri înghițită de propriile capcane și că degeaba Lumea merge „înainte”, căci se îndreaptă, de fapt, spre „înapoi”… Japonia mea a fost ca o gură de oxigen, pe care am inspirat-o preț de șapte zile, expirând în final o concluzie de nezdruncinat: Planeta se împarte fix în două: „Japonia” și „restul Lumii Pe 5 mai, restaurantul japonez Yuki a găzduit o lansare plină de emoții: Eu,... JAPONEZA! Jurnal de Călătorie la Tokyo.