Eu si piesele din puzzle-ul meu. De la fragmentare la intregire

Textul emotioneaza, textul lumineaza, textul modeleaza, textul traieste omul care este Andreea. Curajul de a fi un om autentic razbate prin toate paginile cartii, glasuind despre un copil-adult care a ales, treptat, dar constient, sa devina in propriul sau adevar, sa practice curajul schimbarii si sa impartaseasca lumii propriul sau travaliu: cu maturitate uimitoare pentru varsta sa, cu neliniste frematanda, cu numeroase dubii si cu diverse forme de manifestare a durerii, cu credinta si sinceritate, cu recunostinta si cu asumarea vulnerabilitatii, cu empatie si cu iubire de oameni, cu frica, dar si cu speranta. Valoarea acceptarii ca perla a coroanei noastre umane desavarseste constructia unui spirit viu, care asuma cu blandete efortul generic de a creste in si cu durerea la brat, de a impaca sinele cunoscut relativ si acceptat integral de ceilalti.

Andreea scoate la lumina prin povestea sa, deopotriva, un vulcan emotional, un bogat zacamant de intelepciune si o relevanta experienta de viata din care, la orice varsta am avea, ne putem imbogati considerabil. Si, indeosebi, putem continua in liniste, in ritmul nostru propriu, procesul de descoperire si crestere responsabila de sine. - Venera-Mihaela Cojocariu, prof.univ.dr.

In cartea Eu si piesele din puzzle-ul meu, practic continuarea cartii Suflet de portelan, Andreea ia realitatea si o transforma intr-o poveste de diamant. In naratiunea ei, impleteste dramele altor oameni, iar ea le simte si le traieste prin propria experienta si empatizeaza cu fiecare in parte. Durerea, acceptarea, iubirea, viata, moartea sunt prezentate in cel mai realist ton, cu cele mai mici amanunte, cu multe sentimente, cu trairi intense si suspans, cu multe pilde din care am putea invata, daca atentia noastra ar fi vigilenta.