Exceptia de neexecutare a contractului

Exceptia de neexecutare a contractului este o institutie juridica ce se bucura de o larga aplicabilitate practica, dar care, in lipsa unei reglementari exprese, nu a putut fi analizata in mod unitar, dand nastere, de-a lungul timpului, unor numeroase controverse teoretice. In incercarea de sistematizare a acestui mecanism juridic, am remarcat ca, desi nu s-a bucurat de reglementare pana la adoptarea noului Cod civil roman, a cunoscut o evolutie in timp, avand reguli proprii de exercitare si o vocatie naturala de aplicare. Consideram ca acest remediu natural al neexecutarii contractelor nu este doar subinteles, ci este inerent contractului sinalagmatic, ceea ce genereaza forta, diversitatea si complexitatea exceptiei de neexecutare si justifica demersul de sistematizare si analiza a dinamicii acesteia.

Concluzia care se desprinde este aceea ca exceptia de neexecutare se aseamana uneori cu alte institutii juridice, care au o finalitate asemanatoare (drept de retentie, drept potestativ, compensatie), dar nu se confunda cu niciuna dintre acestea, deoarece are o fizionomie juridica proprie, motiv pentru care apreciem ca lucrarea va fi utila practicienilor dreptului. La elaborarea lucrarii au fost avute in vedere reglementarile legale in vigoare la 1 septembrie 2013, data sustinerii tezei de doctorat. Lucrarea este structurata in cinci capitole, precedate de o Prefata (semnata de Prof. univ. emerit, dr. h. c.

Liviu Pop) si de o Introducere, si incheiate cu Concluzii generale si Bibliografie. In primul capitol, autoarea analizeaza originile si fundamentul exceptiei de neexecutare, punand accent pe dezbaterile doctrinare privind sursa ei istorica si pe rolul sau de remediu preventiv si de presiune in cadrul raporturilor contractuale. Urmatorul capitol este dedicat domeniului de aplicare, evidentiind analogiile si deosebirile fata de alte institutii, precum rezolutiunea, dreptul de retentie, drepturile potestative, cesiunea de creanta sau exceptia de compensatie.