Făclia de smalț. Recomandări iubitoare într-un secol dezordonat

Recomandarile iubitoare din acest volum sunt tot atatea exercitii de admiratie. In raspar cu duhul demolator si resentimentar al epocii, Teodor Baconschi recomanda autori, artisti si ganditori, carti si filme de neocolit. Cu mana sigura, alege ce-i mai bun, creionand astfel un adevarat canon cultural.

In acest panteon subiectiv se regasesc Stendhal si Camus, Monseniorul Ghika, Nicolae Steinhardt si Robert Schuman, Nicolas Gomez Davila si Martin Buber, Jacob Taubes si Olivier Clement, Federico Fellini si Horia Bernea... Marii autori sunt elogiati alaturi de exegetii lor: Epictet si Ioana Costa, Grigorie Palama si Preasfintitul Ignatie Trif, James Joyce si Mircea Mihaies, Mircea Eliade si Wilhelm Danca. Teodor Baconschi nu-i uita nici pe truditorii in campul eruditiei academice, ci lauda izbanzile unor Corin Braga, Alexander Baumgarten, Aurelian Craiutu, Eugen Ciurtin sau Bogdan Tataru-Cazaban.

Textele lui Teodor Baconschi au o eleganta clasica. Nu ma refer doar la stilul elevat si la ritmul perfect al frazei, ci mai ales la echilibrul, seninatatea, surasul homeric sau patriarhal care insotesc cele mai grave subiecte. Niciodata incrancenat sau vulgar, adesea superior ironic, dar fara malitie, Teodor Baconschi nu urmareste sa demonstreze nimic, dar reuseste sa edifice. Ca orice om inteligent, are oroare de concluzii (vouloir conclure e marca prostilor, credea Flaubert), ceea ce nu inseamna ca practica un relativism dezangajat, intrucat este crestin in chip asumat. Concluziile ii apartin lui Dumnezeu; noua ne revin aproximarile, incercarile (eseurile), recomandarile.

— Adrian Papahagi