Fata doctorului Ambrozie

Negresit, d[omnul] Demetru Iordana nu e strain de anume intentii, zidite cu premeditare la temelia romanului sau.

Incursiunile sale in genealogia eroilor, simetria cuplurilor, cei doi doctori, cele doua eroine, cei doi eroi, inconformistul si tulburatorul Horia fata in fata cu Dinu Nistor, inginerul delicat si omul programului, puritatea rustica a Evei, pe care noroiul Capitalei nu izbuteste sa o manjeasca si chiar insasi titlurile celor trei parti ale volumului: Legea mecanica, Legea vietii si Legea artei arata ca tanarul nostru romancier si-a gandit subiectul si si-a organizat materialul cu pasiunea unui adevarat neofit, pentru care simbolurile si principiile n-au avut cand sa-si iroseasca prestigiul.

Cam asa va fi procedat, poate, si d[omnul] N. Papatanasiu in Sonata dobrogeana, deosebirea dintre cele doua romane si cei doi autori este ca la d[omnul] Demetru Iordana meticulozitatea studiului n-a inabusit pe romancier, in timp ce d[omnul] Papatanasiu nu s-a lasat in voia curentului epic, cu toate ca romanul sau este unul de atmosfera dunareana si autorul un categoric, desi nestrunit, cunoscator al apelor.

Debitul narativ al romanului si scrisul de un constant nivel literar salveaza multe din situatiile dificile, riscante sau chiar artificioase si fac din Fata doctorului Ambrozie o lectura de continuu interes.

Abilitatea cu care autorul isi asimileaza diferite medii si clase sociale, talentul sau de a zugravi fapturi atat de diferite, de a le supune incercarilor celor mai indraznete si de a le ridica deasupra imprejurarilor vestesc in d[omnul] Demetru Iordana un expert mantuitor de oameni si de fictiuni, caruia timpul ii va tempera tinerestile si explicabilele excese. Sunt, cu alte cuvinte, in Fata doctorului Ambrozie cateva lastarisuri adiacente care ar fi dat, plivite si simplificate, mai multa perspectiva...