Fata intunecata a timpului

Când a scris Romanul Oxfordului, Javier Marías nu era pregătit pentru felul în care realitatea avea să invadeze ficțiunea. Persoane reale s-au identificat în personajele fictive, cititorii l-au confundat pe autor cu naratorul, iar un poet minor englez, menționat în trecere, și-a atribuit o prezență atât de extinsă în viața lui Marías încât scriitorul a sfârșit prin a moșteni de la acesta legendarul regat caraibian Redonda. În Fața întunecată a timpului, Marías recurge la efectele tulburătoare pe care le-a produs Romanul Oxfordului asupra vieții sale pentru a iniția o meditație extraordinară asupra caracterului tranzitoriu, efemer și fragil al vieții și a felului în care realitatea se contopește cu ficțiunea.

Poate că poetul minor din anii ’30 John Gawsworth sau nefericitul romancier Wilfrid Ewart nu sunt chiar atât de uitați pe cât credea Marías. În definitiv, nimeni nu moare fără să lase o urmă cât de mică. Această carte constant surprinzătoare, cu divagații strălucite, trece fără efort de la narațiunea plină de virtuozitate la autobiografia intimă, de la marile momente ale istoriei – câmpurile de bătălie de pe Somme, Spania sub Franco – la bizarele și înduioșă toarele tipare de viață măruntă.

„Fața întunecată a timpului deține o combinație de tristețe autentică și inteligență profund satisfăcătoare pe care n-am găsit-o până acum la vreunul dintre contemporanii englezi sau americani ai lui Marías... Este un privilegiu rar să întâlnești un scriitor care trăiește în prezent, dar vorbește cu intensitate despre trecut, care aduce un plus de consistență, împrumutată din istoria universală, și, în egală măsură, cunoaște la perfecție cultura noastră.“ The New York Times „Fața întunecată a timpului este cea mai originală carte pe care am citit-o în lunga mea viață de cititor... Este deosebit de frumoasă și complet unică.“ La Repubblica.