Female Readers in the Victorian Novel

În prezenta lucrare, focarul investigativ este dat de analiza tipologică a femeii-cititor postulată de trei romanciere victoriene - Charlotte Brontë, Emily Brontë și George Eliot - în Jane Eyre (1847), La răscruce de vânturi (1847), Adam Bede (1859), Moara de pe Floss (1860) și Middlemarch (1871-1872). Actul lecturii săvârșit de femeile ficționale ale romanului englezesc din perioada victoriană impune, fără îndoială, clarificări și delimitări. Cronologia interioară a textelor plasează biografia femeii-cititor din cele cinci texte-matcă emblematice pentru perioada victoriană într-un proces istoric, cultural, educațional și social mai larg care presupune, în Anglia secolului al XIX-lea, proliferarea cărților de toate felurile, diversificarea publicului cititor, relativizarea gustului pentru lectură, dar și polivalența tipurilor de plăcere și instruire oferite de aceasta.

Intenția centrală a cărții este, așadar, de a formula o descriere integrală a noțiunii de „lectură”, revoluționată în epoca victoriană, când relația autor-carte-cititor a devenit imposibil de contabilizat, iar publicul feminin a devenit din ce în ce mai rafinat. Cartea se adresează nu numai angliștilor, ci - grație metodologiei exegetice utilizate - și publicului larg, nespecializat. Ce suflu nou li se poate adăuga unor figuri iconice ale literaturii engleze din secolul al XIX-lea și personajelor feminine create de condeiul romancierelor vremii, întoarse deja pe toate părțile?

Răspunsul reprezintă un prilej oportun pentru această lucrare de a aduce în discuție, printr-o analiză orientată către cititor, funcția lecturii (active, productive, în ultima instanță, propulsând dorința beneficiarului de a scrie și de a rescrie orice fenomen complex care câștigă aprobarea etichetei de text) - pe scena unor schimbări identitare - în viața femeii-cititoare/intelectuale/educate și, prin extindere, în destinul psiho-cultural al femeii care citește, femeie atestată istoric și cultural.