Fragmente

Fragmentele lui Arthur Suciu reprezinta rodul unui exercitiu de luciditate desfasurat pe durata a mai bine de trei decenii. Cata luciditate, atata libertate pentru ca, asemeni stoicilor sau moralistilor francezi, fulguratiile si cristalizarile din aceasta carte isi datoreaza caracterul dorintei si capacitatii autorului de a nu se lasa dominat de determinarile social-politice sau de discursul hegemonic. In fragmentele scrise de Arthur Suciu la 18 ani nu era loc decat de el si de Dumnezeu sau de teme absolut importante privite drept in ochi.

Intre timp, in cei 32 de ani care au urmat, in textele lui Suciu si-au facut aparitia si oamenii, ceilalti: familia extinsa, colegii de liceu, umilitii si infrantii de la coltul blocului, ratatii cartierelor, politicienii, hipsterii, fauna de dubioasa efervescenta a presei. Chiar si o calugarita care sforaie in tren. Puritatea initiala a fost fericit intinata de oboseala si generozitatea maturitatii.

Omul s-a smerit. Obiectul privirii s-a diversificat. Ceea ce inseamna ca autorul da mai mult decat primeste, pentru ca stie sa vada lucrurile umile, nuantele trecute cu vederea, banalitatile strivitoare ale vietii de zi cu zi, carora, tuturor, le gaseste noima. Si asta pentru ca le iese in intampinare, le cerceteaza, nu se impiedica in aparenta lor lipsa de valoare.