Frigul (elegie)

„Expresia cea mai pregnanta a corporalitatii vireaza hipnotic inspre pictograme de o frumusete stranie, dintr-o scriere necunoscuta. Un flux al memoriei care ramane pana la capat insuportabil de liber. Ceea ce, la inceput, resimtim ca asociere paradoxala, se preface, subtil, intr-un aleatoriu narcotic, intr-un jazz in egala masura cerebral si senzual.

Dar fluxul memoriei nu este, aici, o simpla tehnica, ci un exercitiu de supravietuire in contextul entropiei insidioase ce pare sa impinga lumea spre moarte termica. Iar aceste eforturi de salvare degaja, va vine sa credeti?, cea mai pura si totodata cea mai carnala poezie de dragoste. Acest volum ne dovedeste ca dramaturgul Mihai Ignat (unul dintre cei mai importanti ai Romaniei de astazi) si, iata, din nou, revenind in forta, poetul Mihai Ignat, ies amandoi invingatori.“ Caius Dobrescu„Frigul contine toata stiinta poetica si literara a lui Mihai Ignat, dar nu seamana cu nimic din ce a fost inainte.

Este «un rit de chemare a batranetii», o lamentatie masculina nel mezzo del cammin, un poem unic in poezia noastra. Un exercitiu tardiv de seductie, plin de disperare, erotism, duiosie, cinism si resemnare, in care totul e tinut la un loc nu numai de impecabila voce a poetului, ci si de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care asteapta frigul».“ Svetlana Carstean.