Fundamentele bioeticii crestine

Bioetica este o disciplina recenta si provocatoare. Aparuta in urma cu patru decenii, ea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa si accelerata in incercarea de a oferi o orientare in fata unei serii de fenomene noi si contradictorii aparute in societatea contemporana odata cu noile tehnici si tehnologii de manipulare genetica, fertilizare in vitro, clonare, transplant de organe sau eutanasiere care au generat si genereaza controverse acerbe privitoare nu doar la viata sexuala, avort, reproducere asistata sau politici sociale de asistenta medicala, ci la insasi definitia vietii si a mortii. Nascut in 1941 in Texas, doctor in medicina si filozofie, profesor de filozofia medicinei la Rice University, Houston, H. Tristram Engelhardt jr este unul din parintii fondatori ai bioeticii americane.

El si-a consacrat energiile explorarii sistematice a posibilitatilor si limitelor bioeticii in noul context cultural secular postmodern, caracterizat de exigentele contradictorii impuse de pluralismul ireductibil al viziunilor morale si de necesitatea identificarii unei viziuni morale comune, justificabile rational, care sa permita rezolvarea controverselor morale. La capatul unui laborios parcurs intelectual, pentru a iesi din toate aceste impasuri si a gasi fundamentele bioeticii, intoarcerea la religie, credinta, traditie, la transcendenta si Revelatia divina — nu la orice religie, ci la cea adevarata — s-a impus bioeticianului american ca inevitabila. In Sambata Mare a anului 1991 Hugo Tristram Engelhardt jr primea botezul ortodox luand numele Sfantului Herman din Alaska.

Fundamentele bioeticii crestine (2000), traduse in romaneste in volumul de fata, sunt justificarea intelectuala si morala a intoarcerii la Ortodoxie si la etosul ei traditional pentru a gasi raspunsurile potrivite de care omenirea are nevoie pentru a face fata provocarilor pe care stiinta i le pune in fata. O prima parte analizeaza contributia crestinismului occidental la imanentizarea specifica modernitatii si postmodernitatii. Partea centrala expune fundamentele teologice si epistemologice ale bioeticii crestine a Bisericii mileniului I orientata spre experienta unirii noetice transfiguratoare cu un Dumnezeu viu si personal.