Galacticele

Lirica sa talmaceste, sub aparentele unei ars amandi, o iscusita, perpetua ars poetica, al carei autor ni se infatiseaza drept un personaj captiv, un rod al intamplarii fericite care este, in prima si ultima instanta, intalnirea cu ancestralul, cu sisifi si misterioasa povara a scrisului devorator, situand poezia in siajul misterelor eleusine sau orfice.

— Livia Iacob

Vasile.

Burlui aduna nostalgii, tristeti, ganduri, spaime generate de inexorabila trecere a timpului. Dar lucrurile nu sunt atat de simple: urmele lasate in memorie si in suflet de traumele unei existente zbuciumate sunt adanci si dureroase. Poeziile volumului indica fiecare o stare, un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale.

— Iulian Popescu