Gorila

Am inceput sa scriu romanul Gorila acum cinci ani, marturisea Liviu Rebreanu in Jurnalul din 14 iunie. Cartea are un subiect ingrat. Gorila nu este un personaj propriu-zis, ci simbolizeaza pacostea care a fost pentru tara noastra politica. E adevarat, urmeaza prozatorul, ca evenimentele m-au ajuns din urma intr-atata, incat s-ar putea spune ca e vorba de un roman de actualitate, de un roman cu cheie.

Finalul acestei pagini jurnaliere se refera la concretizarea Gorilei (respectiv Politica), anume nationalismul cu pumnii in piept si falsa democratie. Liviu Rebreanu isi fixa in acest mod algoritmul romanului, excedat probabil de suspiciunile venite din partea dictaturii carliste, dar si din aceea a miscarii legionare. Intre falanga politicienilor de profesie precum Rotaru sau Belcineanu si noii arivisti, ca Dolinescu, din fratiile de cruce.

Liviu Rebreanu il plaseaza pe Toma Pahontu, cu ezitarile, pasiunile politice si optiunile ce, in conexiune cu mitul reactivat de scriitor, al cuplului etern, conduc la previzibilul deznodamant tragic. Monomania politica il inscrie pe echivalentul urban al lui Ion (Pompiliu Constantinescu) in seria tipologica a parvenitilor stendhalieni din literatura noastra, precum Andrei Pietraru.

— Camil Petrescu