Hronicul si cantecul varstelor

Inceputurile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului. Urmele acelei taceri initiale le caut insa in zadar in amintire.

N-am putut niciodata sa-mi lamuresc, suficient de convingator pentru mine insumi, strania mea detasare de logos in cei dintai patru ani ai copilariei. Cu atat mai putin acel sentiment de rusinare ce m-a coplesit, cand, constrans de imprejurari si de staruintele ce nu ma crutau ale Mamei, am ridicat mana peste ochi, ca sa-mi iau in folosinta cuvintele. Cuvintele imi erau stiute toate, dar in mijlocul lor eram incercat de sfieli, ca si cum m-as fi impotrivit sa iau in primire chiar pacatul originar al neamului omenesc.

Scrisa intr-un limbaj cu nuante arhaice, fermecator din punct de vedere stilistic, dand impresia unei povesti depanate de un bunic intelept (chiar si timpurile verbale pentru care opteaza Blaga poarta marca oralitatii), volumul lui Blaga recupereaza nu doar fragmente dintr-o biografie exceptionala, dar lasa permanent sa se intrevada poezia de dincolo de amintiri.

— Sever Gulea