Icoana, chipul nevazutului

Icoana, chipul nevazutului. Elemente de teologie, estetica si tehnica.

Icoana reprezinta in esenta sa o arta religioasa, dar formula in sine este, poate, nesatisfacatoare: se cade sa vorbim de o arta teologica. Aparuta la inceputul crestinismului, in secolele de persecutie, imbogatita prin anevoioasa cercetare dogmatica a Sinoadelor, purificata prin incercarile generate de iconoclasm, icoana face parte din marele curent al Traditiei, din insasi viata launtrica a Bisericii, ca o prelungire a tainei Intruparii Domnului. In consecinta, icoana este legata in chip intim de Evanghelie si de Liturghie; din acestea ea isi trage ea seva.

Reunim aici un triplu studiu: o teologie a icoanei impreuna cu istoria sa; o estetica a icoanei impreuna cu structurile sale; si, in cele din urma, o tehnica a icoanei impreuna cu etapele sale. Aceasta carte nu se doreste numai o prezentare teoretica a icoanei, ci si un instrument de lucru pentru iconografi si pentru toti cei care vor sa picteze icoane. Multi dintre contemporanii nostri sunt atrasi de icoane, multi dintre ei presimt in ele o bogatie pe care o doresc chiar catalogata, si tocmai pentru a-i ajuta sa paseasca in acest univers de frumusete si credinta propun acest studiu, care nu pretinde sa fie mai mult decat un indrumar sau o incercare destinata celui ce doreste sa inteleaga ce este icoana.

— Egon Sendler