Ii spuneau orfanulAnca Ianchis

Ii spuneau orfanul

Name: Ii spuneau orfanul
Author: Anca Ianchis
ISBN: 9786306635603

de Anca Ianchis

Raftul meu →

Editura: Editura pentru Artă și Literatură
Categoria: Beletristică
ISBN: 9786306635603

Cel mai bun preț azi45,51 lei

Cumpără de la Libris.ro

Prețuri actualizate de 4 ori pe zi. Bookuria primește un mic comision dacă cumperi după un click, fără cost în plus pentru tine.

Istoricul prețului

cel mai mic preț din toate librăriile, zi de zi, din 16 octombrie

Prețul n-a mai fost schimbat de pe 16 octombrie.

16 octombrieazi

Azi: 45,51 lei
Cel mai mic: 45,51 lei16 octombrie
Media: 45,51 lei
Cel mai mare: 45,51 lei

Anunță-mă când se ieftineșteÎți scriem când prețul scade sub 45,51 lei (cu cel puțin 5%).

Despre carte

Textul analizat dezvăluie o proză introspectivă, cu inflexiuni psihologice profunde, centrată pe evoluția personajului Gabriel (poreclit Orfanul), al cărui traseu existențial este marcat de absența afectivității. Autoarea construiește o narațiune densă, cu fraze ample, meditative, în care introspecția și căutarea sinelui devin teme fundamentale. Stilistic, proza amintește de scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, prin atenția acordată vieții interioare, și de Mircea Eliade, prin dimensiunea spirituală a textului.

Scriitoarea folosește un limbaj elevat, cu inserții lirice și simbolice, și recurge frecvent la metafore și comparații revelatorii („ca un copac mutat în pământ nou”), folosind întrebări retorice pentru a accentua trăirile personajului. Personajul principal este conturat prin tehnica oglinzii interioare, autoarea păstrând o distanță narativă ce îi permite cititorului să exploreze universul mănăstirii și procesul complicat de autodescoperire al protagonistului. Prin exactitatea psihologică, această tehnică narativă se apropie de stilul lui Liviu Rebreanu.

Particularitatea textului constă în abordarea temei orfanului nu doar în sensul literal, ci ca metaforă a omului lipsit de capacitatea de a simți emoții autentice. Construcția narativă alternează între planul exterior (viața la mănăstire, apoi la atelierul de icoane) și cel interior, dominat de întrebările existențiale ale personajului. Narațiunea evoluează lent, fără acțiuni spectaculoase, autoarea preferând explorarea transformărilor interioare.

Citește tot

Mediul mănăstirii și apoi atelierul de pictură sunt tratate nu doar ca spații fizice, ci și ca teritorii simbolice ale căutării și inițierii. De remarcat este simbolistica culorilor, ce marchează etapele trezirii emoționale a protagonistului.

— Doina Roman

O poveste atemporală, care are farmecul vieții de altădată. În epoca internetului, a inteligenței artificiale, a cuceririi aproape definitive a spațiului exterior și interior, o povestire despre suferința individuală, despre transferul imaginii în icoană, despre o lume care se mișcă precum fotografiile în filmul mut, e ca o evadare din virtualitate în realitate. Provocatoare, în povestea Ancăi Ianchiș, sunt exact elementele care țin de o anume vetustețe, în fapt o tentativă de recuperare a artefactelor de sub virtualitatea artificioasă care ne-a copleșit viețile și istoria. Curajul de a scrie împotriva curentului ține de condiția scriitorului care crede în misiunea sa, care trimite astfel un mesaj unui cititor improbabil, dar care se ivește și crește deodată cu desfășurarea povestirii.
— Adrian Alui Gheorghe

Romanul atestă o prozatoare sigură pe sine, deplin stăpână pe instrumentele sale artistice. Talentul de povestitor al Ancăi Ianchiș este de netăgăduit aici, iar cartea se bizuie, în primul rând, pe acesta. Alcătuită dintr-o narațiune principală, constituind Bildungsromanul meșteșugului de iconar, și dintr-o serie de micronarațiuni grefate pe canavaua epică, scrierea privilegiază arta de a evoca întâmplări atemporale, care însă amprentează, în mod misterios, prezentul, iar aceasta reprezintă ontologia narativă a autoarei.

Tâlcurile povestirilor întrețesute de Anca Ianchiș converg către aceeași zonă de semnificații transcendente: existența are margini mult mai largi decât se vede cu ochii, în miezul tuturor lucrurilor palpită un rost și valori în stare a-l face pe om să se regăsească pe sine în relație cu lumea sa și cu lumea supramundană; în plus, ficțiunea protagonistului cărții conține, în final, o mistică a mamei, ce recheamă, în memoria cititorului, experiența tânărului Vintilă Voinea, eroul romanului-poem Ochii Maicii Domnului de Tudor Arghezi.

— Cezar Boghici