Iliada

Binevoitorul nostru cititor se va întreba, poate, cum de ne-am asumat curajul de a ne avânta într-o atât de temerară întreprindere, cum este aceea a unei noi traduceri a poemelor homerice, și, mai cu seamă, a uneia dorite în hexametri. Vom mărturisi, prin urmare, deschis că am ajuns treptat să simțim această înclinare nu ca pe o îndrăzneală, ci ca pe o necesitate de neocolit: nimeni nu poate tăgădui faptul că orice lume civilizată, orice națiune cultivată și cu respect pentru sine are îndatorirea de a-și regândi marii autori odată cu fiecare nouă generație și de a-i traduce iarăși, măcar tot la două generații, căutând să se apropie mereu mai mult de spiritul și de expresia acestora.

— Dan Slușanschi